Majusculele în limba română se folosesc la începutul enunțului și la numele proprii, iar cele mai multe greșeli apar la cuvintele care seamănă cu nume proprii fără să fie. Zilele săptămânii, lunile, anotimpurile și numele de popoare se scriu cu literă mică. Sărbătorile, epocile istorice și denumirile oficiale ale instituțiilor se scriu cu literă mare.
Ce cuvinte se scriu cu literă mică, deși par nume proprii?
Zilele săptămânii, lunile anului și anotimpurile se scriu cu literă mică în orice poziție din interiorul frazei: „luni, 7 martie”, „în iarna aceea”. Regula diferă de cea din engleză, unde lunile și zilele primesc majusculă, iar confuzia vine adesea de acolo.
Tot cu literă mică se scriu:
- numele de popoare și de locuitori: românii, francezii, ieșenii, clujenii;
- adjectivele derivate din nume proprii: limba română, stilul eminescian, cartierele bucureștene;
- punctele cardinale: nord, sud-est, „vântul bate dinspre vest”;
- funcțiile și titlurile folosite în text obișnuit: președintele, ministrul, primarul, profesorul;
- monedele și unitățile de măsură: leu, euro, kilogram;
- disciplinele școlare în frază: „ora de matematică”, „nota la istorie”.
Cum se scriu numele sărbătorilor și ale epocilor istorice?
Numele sărbătorilor se scriu cu majusculă: Crăciunul, Paștele, Anul Nou, Boboteaza, Rusaliile. Când denumirea are mai multe cuvinte, fiecare cuvânt de bază primește literă mare, la fel ca la Ziua Națională. Calendarul acestor zile apare des în rubrica despre sărbătorile și tradițiile românești, unde regula se vede aplicată în mod curent.
Epocile și evenimentele istorice cu nume consacrat se scriu tot cu literă mare: Evul Mediu, Renașterea, Primul Război Mondial. Formulările descriptive rămân cu literă mică: „secolul al XIX-lea”, „perioada interbelică”. Distincția apare frecvent în textele de pe panourile expozițiilor, iar un vizitator atent la ea citește mai ușor informațiile, așa cum se arată în ghidul despre panourile și etichetele din muzeu.
Când primește majusculă cuvântul „mare”, „râul” sau „munții” într-un nume geografic?
Substantivul comun dintr-un nume geografic se scrie cu majusculă doar dacă face parte din nume, adică dacă fără el locul nu mai poate fi identificat. Testul este simplu: se elimină termenul general și se verifică dacă restul numelui funcționează singur.
| Exemplu | Partea rămasă identifică locul? | Scriere corectă |
|---|---|---|
| râul Olt | Da, „Oltul” | literă mică la „râul” |
| munții Carpați | Da, „Carpații” | literă mică la „munții” |
| strada Florilor | Da, în adresă | literă mică la „strada” |
| Marea Neagră | Nu, „Neagra” nu numește marea | majusculă la ambele cuvinte |
| Câmpia Română | Nu | majusculă la ambele cuvinte |
| Delta Dunării | Nu, „Dunărea” este alt loc | majusculă la ambele cuvinte |
Cum se scriu denumirile instituțiilor și ale documentelor oficiale?
Denumirile oficiale ale instituțiilor se scriu cu majusculă la fiecare cuvânt, cu excepția cuvintelor de legătură: Ministerul Educației, Universitatea din București, Casa de Pensii. Prepozițiile și conjuncțiile („din”, „de”, „și”, „pentru”) rămân cu literă mică.
Când instituția este pomenită generic, fără denumirea oficială, se folosește litera mică: „ministerul a anunțat”, „la universitate”, „primăria orașului”. Același principiu se aplică documentelor unice, precum Constituția României, față de „o constituție modernă”.
Cum se scriu titlurile de cărți, filme și articole?
Titlurile operelor se scriu cu majusculă doar la primul cuvânt și la numele proprii din interior: „Amintiri din copilărie”, „Moara cu noroc”. Scrierea fiecărui cuvânt cu literă mare este un obicei preluat din engleză și nu corespunde normei românești.
Diferența se observă ușor în listele de lecturi, cum este selecția de cărți de citit toamna, și în titlurile de articole publicate online. Textele îngrijite respectă regula, iar acesta este unul dintre semnele după care se recunosc sursele de informare de calitate.
Se scriu cu majusculă pronumele de politețe și cuvântul de după două puncte?
Pronumele de politețe se scriu, de regulă, cu literă mică: dumneavoastră, dumnealui. În corespondența oficială și în adresările solemne pot fi scrise cu majusculă, ca semn de respect, iar formele de tipul „Domnia Voastră” păstrează literele mari.
După două puncte, textul continuă cu literă mică. Majuscula apare doar când urmează o citare sau vorbire directă, între ghilimele, ori un nume propriu.
Cum se verifică rapid un caz nesigur?
Pentru cazurile rare, sursa de referință este dicționarul ortografic al Academiei Române, consultat în ediția cea mai nouă. Câteva întrebări rezolvă însă majoritatea situațiilor:
- Cuvântul numește un lucru unic sau o categorie? Categoria se scrie cu literă mică.
- Este o denumire oficială, completă? Atunci primește majuscule.
- Dacă se elimină termenul general, numele rămas identifică locul? Dacă da, termenul general rămâne cu literă mică.
- Este titlu de operă? Majuscula stă doar la primul cuvânt.
