Eveniment
Editorial
Educatie
Sanatate
Bioterapie
Marketing
Moda
Turism
Jurnal de calatorie
Noutati in constructii
Tehnologie IT
Bine de stiut
Opinii
Galeria de arta
Servicii
Graphicdesign
Creare pagini web
Publicitate pe internet
  
CLICK!

Opinii

Viata in matrice. Un altfel de Big Brother

de Radu Tudorica
e-mail:radutudorica@brasovia.ro


      Am abordat acest subiect ca rod al unor discutii nu neaparat în contradictoriu despre Big Brother, evident, nu cel din celebra emisiune ci din romanul lui Orwel "1984". O forma a acestei filozofii o intalnim în productia "Matrix" si de care incepem sa ne lovim si în viata reala. Analogia cu cele doua universuri din Matrix e una exagerata dar nu nerealista.
      Filmul este o fictiune si prezinta o discrepanta evidenta si exagerata intre ceea ce acolo era viata reala in care oamenii sunt doar simple surse de energie si ceea ce stim despre existenta, asa cum ea ne apare in imagini.
      Nu voi sustine o asemenea filozofie in sensul matrix. Pot spune cu certitudine că umanitatea a ajuns să vietuiasca pe segmente de existenta complet diferite ca filozofie, valori, comportamente aspiratii si modele de viata.
      Ce oare determina o astfel de scindare? Dupa mine, cauza se gaseste in schimbarea sociala, rescrierea paradigmelor legate de modul de viata contemporan, în trecerea de la comunitate la societate.
      Tonnis marcheza foarte exact diferentele dintre cele doua tipuri de modele existentiale (referindu-se la organizări umane). Modelul comunitar este caracterizat prin relatii personalizate, comunicare, viata comuna in care indivizii se cunosc bine, isi împart spatiul comun si traiesc intens viata grupului. Aici nimeni nu e anonim, fiecare are o pozitie bine stabilita si exista un bun comun, o formă de manifestare explicita si normata a grupului. Există un ritual al intrarii si iesirii din comunitate, obiceiuri, valori tezaurizate, roluri bine definite, comportamente prescrise si asumate. Nimic nu se petrece la intamplare. Elementele sociale sunt de obicei bine integrate.
      Acest model tinde sa se degradeze, se prabuseste sub propria greutate de reguli, norme, traditii si mecanisme de conservare ce nu ii permit o perspectiva maleabila. Orice organizatie ai carei membrii consimt asupra unor idealuri si tinte comune, care in timp devine ritualista, are tendinta sa colapseze pentru ca ajunge la imobilism.
      In cazul modelelor de tip comunitate, progresul umanitatii prin mijloacele de comunicare din ce în ce mai rapide si mai complexe, diversificarea profesiilor si ocupatiilor, problemele legate de etica si moralitatea castigurilor, schimbarea mijloacelor de legitimare a ascederii la pozitiile sociale, au dus la delimitarea spatiului privat si nevoia de anonimat, rescrierea registrului de valori. Acest lucru se traduce in fostele comunitati prin ruperea, sau in cel mai bun caz, a rescrierii rolurilor acelor indivizi si trecerea la alt model de viata sociala.
      Modelul de tip societate este caracterizat de progres, mobilitate, viteza de transformare si adaptare la dezvoltarea economica si tehnologică, tezaurizarea averilor intr-o forma nevizibila. Binele personal difera cu mult ca filozofie cu binele comun.
      Cu aceste caracteristici, modelul de tip societate are nevoie ca sa functioneze (aici il privesc deja ca pe un mecanism gata inchegat si functional la care indivizii se afiliaza, adera, se integreaza) de celule sociale simple care sa relationeze superficial si care să fie capabile sa functioneze oriunde le-ai muta. De aceea viata la oras sau in satul de navetisti e diferita total de cea de la tara. Zidurile sunt mai inalte, oamenii se viziteaza rar si numai anuntat, nimeni nu intreaba care e sursa averilor sau cat de mari sunt ele, nu se afirma judecati de valoare cu privire la stilul de viata si e legitim ca o relatie sa se incheie fara consecinte dramatice pentru vecinatate daca aceste norme sunt incalcate. Un londonez se va adapta foarte repede la viata din New York sau Sidney, va trai fara a-si pune multe probleme legate de vecini fie la Hamburg fie la Hong Kong, dar va avea insomnii daca se muta intr-o comunitate daneza.
      Revin la viata matriciala. Ea a aparut odata cu dezvoltarea stiintelor sociale, a marketingului si a nevoii de control social din partea celor ce detin puterea (fie ea economica, politica sau corporatista). Observam ca se produce o gama nu foarte variata de produse dar totusi restransa in comparatie cu posibilitatile ca aceasta sa existe, indiferent ca sunt alimentare sau modele de automobile, ca se investesc sume colosale în studii de piata si reclame, că televiziunile respectă un număr limitat de formate. Asta se intampla pentru ca cineva stie ce ne dorim, stie cum actionam in diferite situatii, ce consumam, cum ne iubim, ce ne oripileaza. Suntem cu voia noastra niste procente intr-o statistica. Chiar dacă ne consideram niste individualitati, ca noi suntem unici, ca iubirea noastra e aparte, ca numai noi ne plimbam seara la 10 pe marginea lacului, etc. Vom descoperi ca nu suntem decat un procent alaturi de altele ca ceea ce consideram noi ca fiind exceptie e de fapt un 8% într-o statistica. Comportamentul nostru e predictibil indiferent ce am face. Dovada ne-o fac cei la care ne facem asigurarea de viata sau de bunuri. Ei ne spun cam totul despre categoria din care facem parte si isi asuma sau nu riscul de a plati comportamentul nostru. E drept ca exista o anume relativitate in tot acest demers, dar elementele certe fac ca relativismul în acest caz sa fie scazut. Exista chiar teoreme de tipul cu cat modelul societal e mai integrat, cu atat costurile pentru control social sunt mai scăzute.
      Aceste teorii sau stari de fapt nu exclud libertatea individuala dar ea are in acest caz o serie de limitari. Depinde de tine să iti iei cortul și să te muti in desert dar daca te hotarasti să stai intr-un oras si să duci o viata urbana, ai nevoie de credite, trebuie sa iti declari veniturile, sa folosesti carti de credit, sa conduci o masina, sa fi supravegheat la munca, sa raspunzi la chestionare, sa consumi ceea ce alti produc. Asta implica limitarea libertatii, intrarea in matricea sociala.
      Dacă ai potential, esti amic cu cine trebuie sau reprezinti o figura interesanta cu certitudine vei ajunge in stratul care exercita controlul, treci in spatele scenei.
      Nu vreau sa emit vreo teorie a conspiratiei ci doar sa remarc faptul ca dincolo de viata de "jos" exista una suprapusa care o controleaza pe prima. Ea face posibil controlul social. Asta nu inseamna automat că mailurile ne sunt citite (ele sunt oricum filtrate de un sistem elaborat), sau ca se stie in orice moment cat consumam, de ce calitate, in ce cantitate. Este vorba de un strat care se manifesta strategic, care anticipeaza viitorul si incearca sa il manipuleze. Internetul e un spatiu liber pentru ca exista implicit un alt spatiu suprapus care il controleaza, care face posibila dezvoltarea tehnicii, tehnologiei. Cine beneficiaza în final de această avere? Mi-e greu sa raspund. Oricum, ca analogie eu o vad ca pe o haina care initial e scumpa, isi face rostul si apoi se da la săraci pe gratis pentru că a fost deja înlocuită.
      Forma cea mai vizibila e comportamentul marilor corporatii, razboaiele cu motive care par copilaresti, noile aliante teritoriale, dezvoltarea IT.
      De aceea cred in ideea de matrice care se propaga exponential in zonele mai slab structurate.
      Cert e ca acest lucru ne afecteaza, ne transforma perceptiile despre real si implicit ne vom comporta din ce in ce mai diferit de stramosii nostrii.


job